Omul emoticon
Fara indoiala, veacul trecut a fost unul al revolutiei tehnologiei informatiei si a comunicatiilor in masa. Aceasta a condus la folosirea pe scara tot mai larga a calculatorului personal si a internetului.
In acest domeniu, progresul tehnologic pare sa nu cunoasca limite, companiile concurente depunand un efort considerabil de a veni in permanenta, chiar si de la o saptamana la alta, cu elemente noi. Dorinta de a acapara piata, a condus asadar la o gama tot mai larga de dispozitive electronice digitale, precum si la dezvoltarea software-ului aferent.
Imaginea, cartea, muzica, toate au fost "digitalizate" dand nastere unei lumi paralele, virtuale. In lumea virtuala totul suporta upgrade. Nu insa ca pe o optiune, ci ca necesitate. Omul, potentialul consumator, este nevoit si totodata tentat, ispitit, sa tina pasul.
Dar lumea virtuala aduce cu sine pe langa beneficiile sale de necontestat si neajunsurile ei. Unul dintre acestea este posibilitatea facila a falsificarii realitatii. Omului i se ofera pe aceasta cale posibilitatea de a “modifica” - edita - lumea reala, cu o foarte mare usurinta in mediul virtual.
Acesta insa nu se opreste la a modifica aspecte ale lumii, ci se modifica interior pe sine. Acesta reprezinta pentru multi spatiul ideal unde isi pot manifesta duplicitatea. Asa se face ca mediul on-line nu este numai un spatiu al libertatii, ci poate fi deopotriva unul al fatarniciei si ipocriziei deoarece aici poti emite cu usurinta opinii din umbra anonimatului. Universul virtual se arata a fi in acest fel depersonalizant.
Unul din argumentele care arata acest fapt il constituie incercarea de a exprima sentimentele pe calea internetului, prin intermediului emoticoanelor. Un zambet, o lacrima in coltul ochiului sau un sarut, pot fi trimise cu usurinta interlocutorului. Acesta, la randul sau, raspunde cuviincios cu o “stare” pe masura.
Departe de a fi nostime, acele mici iconite ce au pretentia de a exprima varietatea starilor noastre sufletesti, sunt folosite uneori pentru a ascunde propriul gol interior. Ele transmit un mesaj dar nu sunt intotdeuana un vehicul si al sinceritatii noastre.
De aceea, trebuie sa recunoastem faptul ca tehnologia, chiar daca a impins la un alt nivel barierele cunoasterii, ale timpului si ale distantei, nu a reusit sa apropie in mod real oamenii. Comunicarea nu ne foloseste aproape la nimic daca nu este insotita de comuniune.
Pericolul consta in faptul ca fara a baga de seama, putem ajunge robi ai acestor dispozitive electronice din ce in ce mai mici si ultra-specializate. Ar fi absurd sa afirmam ca acestea sunt rele in sine sau ca vin de la diavol. Nu. Insa universul in care ele ne introduc poate reprezenta spatiul in care noi sa ne alimentam si sa ne manifestam "micimea". Trebuie sa ne inarmam cu sinceritate si discernamant ca si in lumea reala.
Sa nu uitam ca privirea “fata catre fata”, o imbratisare calduroasa, o strangere ferma de mana sunt intotdeuana mai de dorit decat a ne manifesta sentimentele si cele mai nobile trairi ale noastre pe calea bitilor sau a undelor electromagnetice. Altfel ne raportam la omul de langa noi, decat la acelasi om, intalnit pe pagina unei retele de socializare.
De nimic nu ma tem atunci cand navighez pe internet cat de omul emoticon. Nu de alta, dar exista toate (ne)sansele ca in acest spatiu virtual, fie sa-l intalnesc la tot pasul, fie sa devin eu insumi unul asemenea lui.
Radu Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu